Saturday, August 11, 2007

california... dreaming?

de fiecare data cand zbor cu avionul ma simt coplesita de lumea norilor... in timp am incetat sa mai fotografiez in disperare tot ce vedeam pe fereastra, cred ca ma saturasem de aripa avionului care zacea ca o semnatura grasa peste fiecare peisaj... de data asta insa, nu am putut sa ma abtin pana la capat :)

ei, da, am ajuns in america. am vazut new york-ul numai din avion, la apus, un mic imperiu de vise colectate de prin toata lumea si reunite, in incercarea de a le implini, intr-un mic basm modern si grabit... dar ma voi intoarce acolo in cateva zile. california m-a intristat. los angeles e un taram al oamenilor singuri. pe autostrada au facut o banda in plus pentru masinile care transporta mai mult de doua persoane... si e aproape goala. iar pe celelalte 3 sau 4 benzi se inghesuie mii de masini cu oameni singuri. singuri catre munca, singuri catre plaja, cantand singuri sau bombanind singuri, robotizati, respectand reguli, macinati de ganduri, intersectandu-se unii cu altii fara sa se observe. e ceva pe langa care poti trece fara sa remarci, insa in momentul in care constientizezi fenomenul si te apuci sa numeri masinile cu cate un om si atat, te trec fiori si ramai mut in fata pieselor de puzzle ce construiesc un mare personaj, omniprezent, impresionant: Singuratatea. mi-am amintit de citatul ala din Crash... in L.A., nobody touches you. we're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something.

Scapari fericite gasesti insa peste tot, trebuie doar sa vrei... Dana Point, Orange County, prima imagine care mi-a placut mult in California:


si intalnirea cu oceanul... la inceput mi s-a parut ca e acelasi lucru cu marea, dar mi-a trecut repede. oceanul e altcineva, are o forta impresionanta, urla furios sau povesteste bland... am descoperit un golfulet delimitat de o stanca inalta, trebuia sa astepti sa se retraga apa ca sa poti patrunde acolo, dupa care ramaneai la mila oceanului, captiv intre stanca si valuri. si oceanul putea acum sa oscileze dupa toane, putea sa te mangaie sau putea sa te mature pur si simplu. e ca un cal salbatic, liber, mandru, frumos si impunator, nu-l poti supune, dar te poti imprieteni cu el...



4 comments:

Bogdan Marcu said...

Innebunirati cu totii cu america asta.
Auzi ? Daca tot esti acolo, le pui tu o bomba din partea mea ?

PS
come home beib !

Dia R said...

am trait de curand experientza california, prin martie...irvine, orange county, L.A., venice si newport beach, oceanul...L.A. vazut naoptea din avion inainte de aterizare, luminat ireal,...orasul cu cele mai multe piscine...apusurile in sens invers decat in marea neagra, de parca ceva nu era in regula..:)...strazile lungi si goale, pustiul...cladirile mari
si departe unele de altele in orasele mici, autobuzele rare ce nu vin la timp, si in downtown L.A. atat de ingramadit totul, si eu asa de mica,...:)...totul mare in supermaket-uri, portiile xxl,...peste tot fast-food-uri si impersonalele pahare, farfurii, lingurite etc de plastic...si totusi, oamenii intreband tot timpul hi, how r u, straini vorbind cu tine pe strada, o experientza pt mine ciudata dupa morocanoasa germanie, unde toti vor sa fie lasati in pace,neatinsi, necunoscuti... dar oare chiar ar vrea sa stie, ma intrebam...:)...si apoi din nou oceanul, valurile, apusul, visarea...norii...:)

Stelian Popa said...

Bogdan, lasa-ma macar o vara sa lucrez acolo si apoi te ajut personal sa pui bomba =:)

Anca said...

Same here cu norii :)